1. RAPORTUL ACTIVTĂȚII-ROMÂNIA-PATRIA MEA
Atelierele s-au derulat cu elevii din categoria intervenție( 2 grupe a 20 de elevi) având ca scop identificarea valorilor culturale/patriotice prin literatură, artă și muzică au identificat etapele istorice ale trecutului patriei noastre. Elevii au identificat momentele importante din 1918, referitoare la Marea Unire, personalități care au participat la înfăptuirea Marii Uniri. Elevilor li s-a prezentat un power point, lucrând apoi pe grupe diverse aplicații.
Evaluarea s-a realizat printr-o expoziție și un ritual de cântece patriotice.
Marea Unire (1918)
Istoria românilor de la 1859 la 1918 a fost istoria luptelor pentru pregătirea unității depline în stat.
Intrarea României în primul război mondial a fost pasul decisiv spre infăptuirea obiectivului fundamental- Unirea. Lupta armatei Țării s-a ămpletit cu cea a românilor din teritoriile înstrăinate, România și românii jucând un rol distinctive în prabușirea imperiilor multinaționale- habsurgic și țarist.
Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918)
Aflată din 1812 în stăpânirea Rusiei,Basarabia a fost prima provincie românească care s-a unit cu România. Evenimentul s-a produs în condițiile dezmembrării Imperiului Rus și ale desfășurării revoluției sovietice. Congresul Ostașilor Moldoveni întrunit la Chișinău (20 octombrie 1917) a decis constituirea unui organ reprezentativ al Basarabiei, Sfatul Țării în frunte cu Ion Inculeț. Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească (2 decembrie 1917) și a solicitat sprijinul armatei române pentru a asigura protecția populației.
Trecerea Prutului de către unitățile române a provocat reacția dură a Rusiei Sovietice. Guvernul condus de V.I. Lenin a rupt relațiile diplomatice cu România și a sechestrat tezaurul pe care aceasta îl incredințase Rusiei pentru a-l proteja și restitui după război. În aceste condiții Sfatul Țării a proclamat independența Basarabiei (24 ianuarie 1918), iar o lună mai târziu a adoptat cu majoritate de voturi hotărârea de unire cu Regatul României în data de 27 martie 1918.
Unirea Bucovinei cu România (15/28 noiembrie 1918)
Fiind ocupată din 1775, în urma unei convenții austro-turce, Bucovina s-a putut alătura celorlalte provincii românești pe fondul destrămării statului dualist austro-ungar.
Odată cu începerea primului război mondial , 30.000 de tineri bucovineni au fost înrolați în armata austro-ungară și trimiși pe fronturi.
Consiliul Național Român constituit la Cernăuți în octombrie 1918, il avea in frunte pe Iancu Flondor. Pentru protejarea populației , Consiliul Național Român a solicitat sprijinul armatei române și a hotărât convocarea Congresului General al Bucovinei
La 15/28 noiembrie 1918 la Cernăuți e convocat Congresul reprezentativ al întregii populații a Bucovinei, participând reprezentanți ai românilor, polonezilor, germanilor și rutenilor iar in prezența a mii de oameni Iancu Flondor a propus moțiunea ce declara Unirea necondiționată, pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu Regatul României.
Unirea Transilvaniei cu România (18 noiembrie/1 decembrie)
În condițiile înfângerii Puterilor Centrale la sfârșitul primului război mondial și ale prabușirii Austro-Ungariei, mișcarea națională din Transilvania s-a intensificat. Intrarea armatei române în Transilvania provocă entuziasm și sprijinul populației.
În anul 1917, Transilvania e cuprinsă de greve. În vara anului următor, greva cuprinde întreg imperiul, la care se adaugă mișcările țărănești.
Constituirea Consiliului Național Român Central (CNRC) ca organ politic unic al românilor (18 octombrie 1918), cu sediul la Arad, a fost urmată de formarea consiliilor și gărzilor naționale locale în toate localitățile ardelene. Acestea au preluat treptat controlul politic și administrative, menținând ordinea in Transilvania. Încercând să oprească acțiunea de separare a românilor, guvernul maghiar oferea prin tratativele de la Arad (13-14 noiembrie 1918) autonomia (independența) Transilvaniei în cadrul Ungariei. Tratativele au esuat iar CNRC decide convocarea unei mari adunări la Alba Iulia , care să dea expresie voinței românilor transilvăneni de unire cu România.
Anunarea Națională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) a reunite 1228 de delegați aleși și peste 100.000 de români veniți din toate colțurile Transilvaniei pentru a consfinți în mod liber, fără nicio constrânger, hotărârea de unire cu patria-mamă. În Sala Cercului Militar din Cetate (Sala Unirii) s-a votat unirea Transilvaniei cu România.
Pentru conducerea provizorie a treburilor națiunii române, Marea Adunare Națională instituie un Sfat Național Român care să ia decizii in interesul națiunii. Unirea cea Mare a fost rezultatul luptei a zeci de generații. Majoritatea minorităților naționale au aderat la actul unirii.
Poporul roman și-a hotărât viitorul printr-o Adunare Națională reprezentativă.
În 12 decembrie, delegații ardeleni pleacă la București pentru a prezenta regelui Ferdinand și guvernului Actul Unirii. La 12/24 decembrie sunt emise două decrete regale: cel privind unirea Transilvaniei și cel de organizare provizorie a sa.
Semnificația unirii.
Cu evenimentele de la 1 decembrie 1918 din Alba Iulia se încheia realizarea României Mari, cel mai de seamă eveniment din istoria poporului roman. Se năștea o noua Românie, întregită care avea să fie recunoscută pe plan internațional prin tratatele de pace încheiate la Paris (1919-1920). O mare parte a prevederilor formulate la Alba Iulia au fost incluse în textul Constituției din 1923.
Un moment important pentru instituția monarhică l-a reprezentat încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria. În ziua de 15 octombrie 1922, după serviciul religios desfășurat în catedrala de la Alba Iulia, regele Ferdinand și-a pus pe cap vechea coroană de oțel, căreia i s-au adăugat însemnele Bucovinei, Basarabiei și Transilvaniei.
MOMENTE DIN TIMPUL DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚILOR
2. Sezatoarea din batrani
